Un polimat al literaturii și al artei
William Hazlitt a fost un adevărat polimat, un eseist englez, critic de teatru și de literatură, pictor, comentator social și filozof. El este recunoscut astăzi ca fiind unul dintre cei mai mari critici și eseiști din istoria limbii engleze, alături de figuri monumentale precum Samuel Johnson și George Orwell. Dincolo de contribuțiile sale literare remarcabile, Hazlitt a fost venerat ca fiind cel mai fin critic de artă al epocii sale, posedând o capacitate unică de a percepe esența estetică a lucrărilor.
Cercetările sale artistice l-au dus să lucreze ca pictor itinerant, căutând mereu noi perspective. Urmând lecțiile fratelui său John, un pictor de portrete, Hazlitt a început să creeze propriile portrete, adoptând uneori stilul maestru al lui Rembrandt. Talentele sale au fost atât de bine puse la încercare, încât un portret al tatălui său a fost acceptat pentru expoziția Royal Academy. În anul 1802, spiritul său curios l-a condus spre Paris, unde a călătorit pentru a copia capodoperele Maștrilor Vechi de la Louvre.
Cercetări literare și filozofice
Viața intelectuală a lui Hazlitt a fost marcată de o studiere profundă a diversilor gânditori, fapt ce i-a permis publicarea unor lucrări de o importanță fundamentală:
- An Essay on the Principles of Human Action: Being an Argument in favour of the Natural Disinterestedness of the Human Mind (1805)
- Free Thoughts on Public Affairs (1806)
- The Eloquence of the British Senate (1807)
- A New and Improved Grammar of the English Tongue (1809)
- Table-Talk
- Characters of Shakespear's Plays (1817)
În calitate de jurnalist, el a contribuit la publicații periodice de renume, precum The Examiner, The Morning Chronicle și The Edinburgh Review. Scrisile sale au acoperit o gamă vastă de subiecte, de la analiza profundă a geniului lui Shakespeare și Milton, până la diverse critici politice și sociale care au modelat opinia publică a timpului său.
