Ghid pentru lucrările studenților
Drepturi de autor Această operă face parte din domeniul public. Anton Von Werner a decedat în 1915; drepturile de autor durează 70 ani după moartea artistului, astfel încât au expirat în 1985.
În context
Exitium — Anton Von Werner
Rândul de sus: anii. Rândul de jos: vârsta artistului la începutul și la sfârșitul fiecărei perioade — 0 la naștere, 72 la moarte.
Shaded: întreaga viață a lui Anton Von Werner (1843–1915) fiecare pictură datată, deceniu cu deceniu
Pentru această înregistrare nu există un an exact în arhivă — având în vedere perioada de viață a artistului și stilul operei, ce deceniu ați ghici?
Alege o lucrare de mai sus: numește două elemente pe care le are în comun cu aceasta și unul care o diferențiază.
Alte lucrări care pot fi puse alături de aceasta: artsdot.com/ro/art/similar/anton-von-werner-exitium-A25DPB-en/
Măsurată din imagine
Culoare principală
Khaki #ecd890
Paletă catalogată
Aceste culori din întreaga paletă a artistului Caută alte picturi după culoare
Cele zece principale țări
Identifică cele trei cele mai întunecate țări de pe hartă. Muzeul care găzduiește această pictură se află în oricare dintre acestea? Scrie un motiv pentru care oamenii de la distanță ar putea să o privească.
Împreună, aceste lucrări reprezintă 65,4% din întreaga atenție primită de picturile acestui artist în ultimele doceze luni. Catalogul cuprinde 99 lucrări ale acestui artist, dintre care 39 au fost vizualizate cel puțin o dată. Această pictură ocupă locul 7 dintre acestea, deținând 3,7% din acea atenție. Aceleași cifre, lună de lună
Barele măsoară atenția, nu calitatea. Alege lucrarea de la începutul listei și pe aceasta: numește un singur lucru care ar putea face o pictură celebră, dincolo de cât de bine este executată.
Artist și muzeu
Născut în Frankfurt (Oder), Germania
Naștere: Frankfurt (Oder), Germania, 9 mai 1843
Deces: Berlin, Germania, 4 ianuarie 1915
Origini Familiale: Fiul unui tâmplar; familia sa a fost înnobilată în anul 1701.
Formare Timpurie: A început un ucenicie ca pictor decorativ în 1857.
Educație Formală: A studiat la Academia Prusacă de Arte din Berlin (1860-1862) și ulterior la Academia de Arte Frumoase din Karlsruhe (1862-1866).
Influențe în Karlsruhe: A studiat sub îndrumarea lui Johann Wilhelm Schirmer, Ludwig des Coudres, Adolf Schroedter și Karl Friedrich Lessing. A interacționat cu artiști precum Eduard Devrient, Johannes Brahms, Paul Heyse și Hans Gude.
Influențe Timpurii: A vizitat Parisul în 1865 și 1867, fiind influențat de picturile istorice ale lui Jean-Auguste-Dominique Ingres, Eugène Delacroix, Ernest Meissonier și Léon Cogniet.
Perioada Italiană: A petrecut timp în Roma (1868-1869) alături de Anselm Feuerbach.
Comenzi pentru Războiul Franco-Prusac: A fost martor și a documentat Războiul Franco-Prusac (1870-1871), primind comenzi pentru a imortaliza evenimente esențiale.
Lucrări Majore:
Capitularea de la Sedan
Proclamarea Imperiului German la Versailles – O lucrare de cotitură care i-a consacrat faima.
Moltke în fața Parisului
Moltke la Versailles
Întâlnirea lui Bismarck și Napoleon al III-lea
Decorațiuni pentru Coloana Victoriei din Berlin (inclusiv un velarium masiv și mozaicuri din sticlă colorată)
Stil: Cunoscut în principal pentru picturile sale istorice care descriu evenimente politice și militare. Stilul său este caracterizat prin realism și o atenție minuțioasă la detalii, reflectând mișcarea Naturalistă.
Profesor la Academia din Berlin (1873).
Director al Academiei Prusace de Arte (1875-1890).
Tutore al Împăratului William al II-lea: L-a îndrumat pe împărat în arta picturii.
Director al Galeriei Naționale din Berlin (1909-1915).
Onoruri și Distincții: A primit numeroase premii, inclusiv Ordinul Vulturului Roșu, Clasa I, cu panglică, și titlul de Consilier de Clasa I.
Patronaj Regal: A beneficiat de relații strânse cu Kaiser Wilhelm I, Frederick III și Wilhelm II, primind un sprijin și comenzi semnificative.
Protagonist al Perioadei Wilhelmin: Este considerat o figură de prim-plan în arta wilhelminiană, reflectând accentul epocii pe militarism, naționalism și măreție imperială.
Documentarea Evenimentelor Istorice: Picturile sale oferă înregistrări vizuale valoroase ale unor evenimente semnificative din istoria Germaniei, în special Războiul Franco-Prusac.
Recepția Critică: Deși a fost popular pe parcursul vieții sale, opera sa a întâmpinat critici ulterior pentru ceea ce se percepea a fi o lipsă de profunzime artistică și un stil excesiv de realist. Unii critici au privit lucrările sale ca fiind propagandiste mai degrabă decât pur artistice.
Reputația de După Război: Asocierea sa cu monarhia a dus la o scădere a popularității după Primul Război Mondial, în special sub regimurile Național-Socialiste.
Activitate Artistică Continuă: În ciuda schimbării gusturilor epocii, Werner a rămas activ până la moartea sa.
Expoziție Retrospectivă: O expoziție retrospectivă majoră a fost organizată în 1913 pentru a celebra cea de-a 70-a aniversare, deși aceasta a fost în final anulată din cauza neconcordanțelor privind conținutul expoziției.
Deces: A murit în Berlin pe 4 ianuarie 1915 și a fost înmormântat în Cimitirul Vechi al celor Dosprezece Apostoli (Alter Zwölf-Apostel-Kirchhof).
artsdot.com/ro/art/download/anton-von-werner-exitium-A25DPB-en/
Priviți cu atenție
Exitium — Anton Von Werner
Răspunde cu propriile tale cuvinte. Nu există răspunsuri greșite aici — doar răspunsuri pe care le poți explica.
Scrie un scurt paragraf despre această operă de artă. Folosește informațiile din secțiunile anterioare ale acestui ghid și răspunsurile oferite mai sus.
Pagina Previzualizare în AR pentru "Exitium" de Anton Von Werner folosește realitatea augmentată pentru a vizualiza opera de artă în propriul tău spațiu, pe un dispozitiv compatibil.
Culorile din "Exitium" de Anton Von Werner prezintă o armonie Strong Color Unity. Armonia descrie modul în care culorile interacționează între ele.
"Exitium" de Anton Von Werner este în domeniul public – drepturile de autor au expirat. Durata protecției drepturilor de autor se calculează de la data decesului artistului, survenit în anul 1915.